ECHIPA NOASTRĂ

CU NOI VISUL TĂU PRINDE VIAȚĂ

Home

Infertilitatea masculină rezultă din crearea insuficientă a spermei, din punct de vedere calitativ sau cantitativ. Aceasta ar putea include una sau mai multe dintre următoarele condiţii:

  •  Un număr scăzut de spermatozoizi. Un bărbat produce de obicei 20 mil de spermatozoizi la 1 mililitru de ejaculare. Un număr mai redus de spermatozoizi este orientativ pentru fertilitatea redusă.
  •  Motilitate insuficientă a spermatozoizilor
  •  Reacţii imunologice pot cauza inabilitatea spermatozoizilor de a trece dincolo de cervix, către trompele uterine, unde spermatozoizii trebuie să întâlnească un ou
  •  Diformităţi ale formei; asemenea spermatozoizi nu vor penetra zona pelucidă

În unele cazuri nu este găsit nici un spermatozoid – nefiind creat de fapt nici unul. În asemenea cazuri, cauzele găsite sunt căile de excreţie a testiculelor masculine, care sunt blocate, şi prin care spermatozoizii ar trebui să iasă.

Alte cauze pot include probleme privitoare la relaţiile sexuale, precum ejacularea prematură, ejacularea retrogradă în vezică, sau imposibilitatea erecţiei.

Factorul masculin a devenit în ultimii ani motivul cel mai frecvent în fertilizările in vitro, şi se presupune că la aproximativ 65% din cupluri este cumva legat de fertilitate. Acest lucru poate fi descoperit relativ uşor prin intermediul unor analize obişnuite a spermei, în care sunt determinate numărul şi calitatea celulelor sperm. Valoarea unei spermiograme normale variază de la 20-100 de mil. pe 1 mililitru; motilitatea evidentă la cel puţin 40% din celule; prezenţa de forme normale de spermatozoizi în peste 40%. Anomaliile sunt reprezentate de: număr prea mic de spermatozoizi (oligospermia), motilitate scăzută (astenospermia), un număr ridicat de celule anormale ca aspect (teratospermia).

Abordarea tradiţională a tratamentului infertilităţii a inclus un tratament chirurgical a defectelor permeabilităţii ductelor testiculare, eliminarea varicelor din apropierea testiculelor, tratament imunologic în cazul prezenţei anticorpilor antispermici şi tratament hormonal pentru creşterea numărului sau a mortalităţii spermatozoizilor. Oricum, sterilitatea masculină este tratată cu succes prin intermediul tehnicilor fertilizării in vitro (FIV) din cadrul recomandărilor Organizaţiei Mondiale de Sănătate. În plus, procedurile au importanţă diagnostică şi prognostică, de când pot fi date direct caracteristicile cu privire la abilităţile şi capacităţile de penetrare a spermatozoizilor. O astfel de infertilitate poate stabili mai târziu un tratament concentrat pe micromanipularea spermatozoizilor şi ovulelor (ICSI) sau utilizarea spermatozoizilor donatori.

Prezenţa semnificativă a celulelor inflamatoare în ejaculat (leukospermia) poate avea un impact nefavorabil asupra rezultatelor FIV (fertilizarea in vitro). Totuşi, tratamentul antibiotic necesar nu este indiferent din punctul de vedere al spermogenezei.

Forme mai serioase şi netratate de oliogoastenospermie sunt motivele recomandării ICSI, pentru că astfel de metode nu depind de modificările motilităţii spermei, precum şi de obstacole ale reacţiei dintre spermă şi zona pelucidă.

Fertilizarea şi dezvoltarea la timp a unui embrion cer activarea unui ou şi un spermatozoid neafectat ADN. Proteinele ADN deteriorate pot apărea tranzitoriu, iar dacă apare la mai mult de 30% din spermatozoizi pot fi astfel explicate eşuarea tratamentelor ICSI. Condiţia poate fi cauzată de o vârstă mai înaintată, abstinenţă îndelungată, temperaturi ridicate, inflamare precum şi efecte nocive asupra mediului, efecte ale anumitor medicamente şi ca rezultat al fumatului. Fumatul are efecte extrem de distructive asupra fertilităţii nu numai a bărbaţilor, dar şi a femeilor. Monitorizarea ADN-ului spermatozoizilor când vine vorba de decizia, conform căreia cuplului i se va recomanda micromanipularea – ICSI şi se va adopta deja o decizie cu privire la donarea spermei sau chiar adopţia.